asirian - explicat in DEX

asirian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul sclavagist Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1). [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien.

asirian (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
asirián (asiriánă), adj. – Din Asiria. Din Asiria (sec. XIX). Var. asir, folosită de Eminescu și reluată de Crainic, nu are întrebuințare efectivă, fiind mai curînd o licență poetică.

asirian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Asiria. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită în Asiria. (< fr. assyrien)

asirian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Asiriei sau populației ei, privitor la Asiria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care aparținea vechii populații din Asiria. [Pr.: -ri-an] – După fr. assyrien.

asirian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asirián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. asiriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. asiriánă, pl. asiriéne

asirian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această popu­lație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Sub­stantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] — Din fr. assyrien.