asfixia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A provoca sau a suferi o asfixie;
p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [
Pr.:
-xi-a] – Din
fr. asphyxier.asfixia (Dicționar de neologisme, 1986)ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦
refl. A se sufoca. [Pron.
-xi-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. [< fr.
asphyxier].
asfixia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr.
asphyxier)
asfixia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [
Pr.:
-xi-a] –
Fr. asphyxier.asfixia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asfixiá (a ~) (-xi-a) vb.,
ind. prez. 3
asfixiáză, 1
pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3
să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)asfixia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A provoca sau a suferi o asfixie;
p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [
Pr.:
-xi-a] — Din
fr. asphyxier.asfixià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asfixià v.
1. a cauza asfixia;
2. a se sinucide prin asfixie.