aschimodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (
Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.) –
Cf. gr. ashimosini „urâțenie”.
aschimodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aschimódie (
fam.)
(-di-e) s. f.,
art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)aschimodie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (
Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). —
Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”.