asceză - explicat in DEX

asceză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCÉZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse.

asceză (Dicționar de neologisme, 1986)
ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse].

asceză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse)

asceză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascéză s. f., g.-d. art. ascézei

asceză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCÉZĂ s. f. 1. Efortul unor călugări creștini, musulmani, budiști etc. de a atinge adevărata desăvârșire (morală), având ca mijloc ajutător pocăința și mortifi­carea. 2. P. ext. Mod de viață care exclude excesul sau compromisul. — Din fr. ascèse.