asamblaj - explicat in DEX

asamblaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

asamblaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage].

asamblaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASAMBLÁJ s. n. asamblare. ◊ sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele. ◊ fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. (< fr. assemblage)

asamblaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. 1. Sistem format din două sau mai multe obiecte îmbinate sau articulate. 2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. – Fr. assemblage.

asamblaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asambláj s. n., pl. asambláje

asamblaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. — Din fr. assemblage.