asaltà - explicat in DEX

asalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.

asalta (Dicționar de neologisme, 1986)
ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].

asalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)

asalta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.

asalta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză

asaltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asaltà v. a da asalt, a ataca.

asalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. — Din it. assaltare.