asalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASALTÁ, asaltez, vb. I.
Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦
Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din
it. assaltare.asalta (Dicționar de neologisme, 1986)ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli.
2. (
Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it.
assaltare].
asalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it.
assaltare)
asalta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASALTÁ, asaltez, vb. I.
Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦
Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. –
It. assaltare.asalta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asaltá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
asalteázăasaltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asaltà v. a da asalt, a ataca.
asalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASALTÁ, asaltez, vb. I.
Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦
Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. — Din
it. assaltare.