asalt - explicat in DEX

asalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor. ♦ (Fig.) Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.

asalt (Dicționar de neologisme, 1986)
ASÁLT s.n. 1. Atac violent dat cu toată puterea, cu avânt; năvală, iureș. ◊ A da asalt = a ataca; a năvăli; a lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent. ♦ (Fig.) Acțiune, luptă avântată; ritm grăbit de activitate. 2. Exercițiu de scrimă. [Pl. -turi. / < it. assalto, cf. lat. ad – la, saltus – salt].

asalt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
asált (asálturi), s. n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja).

asalt (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASÁLT s. n. 1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului. ♦ a da ŭl = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent. ◊ (fig.) acțiune, luptă avântată. 2. exercițiu de scrimă. (< it. assalto)

asalt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărâtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Expr. A da asalt = a ataca; a năvăli. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent, hotărâtor. ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – It. assalto.

asalt (Dicționaru limbii românești, 1939)
*asált n., pl. urĭ (it. assalto, fr. assaut. V. salt). Atac puternic cu baĭoneta p. a cuceri o întăritură, un loc: a da asalt, a lua cu asalt. Luptă simulată cu floreta. Fig. Cerere insistentă: asalturile unuĭ postulant la minister.

asalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asált s. n., pl. asálturi

asalt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asalt n. 1. atac cu putere; 2. exerciții cu floreta; 3. fig. solicitare grabnică.

asalt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. — Din it. assalto.