așa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘÁ adv.,
adj. invar. I. Adv. (Modal)
1. În felul acesta; astfel. ◊
Loc. adj. Așa-zis sau
așa-numit = pe nedrept sau convențional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ◊
Expr. Așa o fi = e posibil; poate.
Și așa = în orice caz; oricum, tot.
Și așa, și așa = și într-un fel, și într-altul.
Ori așa, ori așa = ori într-un fel, ori într-altul.
Așa..., așa = după cum..., astfel.
Așa și așa = nu prea bine; potrivit.
Azi așa, mâine așa = continuând mereu în acest fel.
Nici așa, nici așa = nici într-un fel, nici într-altul. ♦ (Concluziv) În concluzie. ◊
Loc. conj. Așa că = deci. ◊
Expr. Așa-zicând = pentru a spune astfel.
2. În același fel, în același mod.
Așa să faci și tu. ◊
Expr. Și așa mai departe = etcetera.
3. Chiar precum se spune; întocmai, exact.
Ai să faci așa? ◊
Expr. Așa e? sau
nu-i așa? = am dreptate? (sau nu am?)
Așa? sau
cum așa? = adevărat să fie?
Așa? sau
așa stă treaba?! = va să zică astfel stau lucrurile?!
Așa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. (
Pop. și
fam.)
Mai așa =
a) desigur, firește;
b) nu prea tare.
Cam așa = după cum zici, ai (măcar în parte) dreptate.
4. Atât de...
Te uiți așa de trist! 5. (Cu sensul reieșind din context)
a) La întâmplare, la nimereală, într-o doară.
Vorbește și el așa. b) După bunul plac, oricum.
Am vrut să fac așa. c) Dintr-o dată, ca din senin; pe nesimțite, fără a-și da seama.
I-a venit așa un gând II. Adj. invar. (Precedă substantivul) Asemenea, atare...; care este atât de mare, de mult, de frumos etc.
Așa nuntă mai rar. ◊
Expr. Mai așa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). –
Lat. eccum-sic.