arșiță - explicat in DEX

arșiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁRȘIȚĂ, arșițe, s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p. gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

arșiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
arșíță (-țe), s. f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde.

arșiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ÁRȘIȚĂ, arșițe, s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Febră. 3. Specie de țânțar, cu puncte cafenii pe aripi (Culex annulatus). [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

arșiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
arșíță (Munt. Trans.) și árșiță (Mold. Olt.) f., pl. e (lat. arsîcia, d. arsus, ars). Mare căldură a soareluĭ saŭ a foculuĭ, dogoare, zăpușeală. Loc bătut de soare (de ex., o coastă de deal). Trans. Buc. Un fel de țînțar (culex anulatus).

arșiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
arșíță, -e, s.n. – 1. Teren, deal, coastă de munte unde s-au defrișat copacii prin incendiere, pentru a se amenaja pășune, fânațe sau teren agricol. Toponim atestat în Cupșeni, Măgureni, Dragomirești, Glod, Rozavlea. 2. Arșița, sat atestat în 1909, azi contopit cu Vișeu de Sus (Tomi 2005: 259). – Lat. *arsicia (de la ardere > arșiță „loc ars de soare„); Cuvânt rom. preluat în ucr. (arsyca) (Macrea 1970).

arșiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
árșiță s. f., g.-d. art. árșiței; pl. árșițe

arșiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arșiță f. 1. căldura zilelor de vară; 2. arderea soarelui; 3. coasta unui deal expus soarelui. [Formațiune românească din ars, ca rămășiță din rămas].

arșiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁRȘIȚĂ, arșițe, s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p. gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] — Lat. [calor] *arsicia „care arde”.