arzător - explicat in DEX

arzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

arzător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARZĂTÓR¹, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor, în scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor (după fr. brûleur).

arzător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARZĂTÓR², arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

arzător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARZĂTÓR³, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

arzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.

arzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arzătór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. arzătóri; adj. f. sg. și pl. arzătoáre

arzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arzătór² (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arzător a. care arde.

arzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de impor­tant). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. — Arde + suf. -ător.