arzmahzar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism
înv.) Arz. – Din
tc. arzimahzar.arzmahzar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism
înv.) Arz. –
Tc. arzi mahzar „petiție semnată de toți cei de față”.
arzmahzar (Dicționaru limbii românești, 1939)arzmahzár n., pl.
urĭ și
e (turc. ar.
arzi-mahzar).
Vechĭ. Jalbă către sultan saŭ către marele vizir. – Și
arzu-magzar, argimagzar saŭ numaĭ
mahzar și
magzar.arzmahzar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!arzmahzár (
înv.)
(ar-zmah-/arz-mah-) s. n.,
pl. arzmahzáruriarzmahzar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arz(mahzar) n. odinioară petițiune colectivă, jalbă la Poartă în numele unei provincii întregi. [Turc. ARZI MAHZAR, memoriu].
arzmahzar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (
Înv.) Arz. — Din
tc. arzimahzar.