arzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj.,
s. m.,
s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid.
2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important).
Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă.
Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.
III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. –
Arde +
suf. -ător.