arvunire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni. – V. arvuni.
arvunire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.
arvunire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) arvuníre (pop.) s. f., g.-d. art. arvunírii
arvunire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni. — V. arvuni.