arvuni - explicat in DEX

arvuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

arvuni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

arvuni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
arvuní, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.

arvuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arvuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 să arvuneáscă

arvuni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] — Din arvună.

arvunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arvunì v. a da arvună.