arvuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A aconta.
2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [
Var.:
arvoní vb. IV] – Din
arvună.arvuni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A aconta. ♦
Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦
Refl. A se înțelege cu cineva. [
Var.:
arvoní vb. IV] – Din
arvună.arvuni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)arvuní, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.
arvuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arvuní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. arvunésc, imperf. 3
sg. arvuneá; conj. prez. 3
să arvuneáscăarvuni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A aconta.
2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [
Var.:
arvoní vb. IV] — Din
arvună.arvunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arvunì v. a da arvună.