arvonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARVÓNĂ s. f. v. arvună.arvonă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARVÓNĂ s. f. v. arvună.arvonă (Dicționaru limbii românești, 1939)arvónă (est) și
arvúnă (vest) f., pl.
e (ngr.
arravóna, d. vgr.
arrhábon, d. ebr.
êrâbôn, id.; de aci și lat.
árrhabo, -ónis și
arrha, fr.
arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot.
Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.
arvonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARVÓNĂ s. f. v. arvună.