aruncătură - explicat in DEX

aruncătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. O aruncătură de băț = (foarte) aproape. 3. (Rar) Săritură. – Arunca + suf. -ătură.

aruncătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură.

aruncătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
aruncătúră f. Lucru aruncat. Modu de a arunca: strașnică aruncătură. Distanța străbătută de un lucru aruncat: o aruncătură de băț. Literă aruncată deasupra rînduluĭ în alfabetu cirilic. Farmece aruncate în care a călcat unu și s' a înbolnăvit, după cum crede prostimea. Aruncătură de ochĭ, uĭtătură (privire) aruncată răpede [!].

aruncătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aruncătúră s. f., g.-d. art. aruncătúrii; pl. aruncătúri

aruncătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aruncătură f. 1. lucrarea de a arunca: aruncătură de ochiu; 2. fig. Buc. mustrare; 3. literă scrisă d´asupra rândului (în scrierea cu slove); 4. pop. melancolie, ipocondrie: descântec de aruncătură.

aruncătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. O aruncătură de băț = (foarte) aproape. 3. (Rar) Săritură. — Arunca + suf. -ătură.