artritic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTRÍTIC, -Ă, artritici, -ce, adj.,
s. m. si
f. 1. Adj. Care este cauzat de artrită sau de artritism, care este caracteristic artritei sau artritismului.
2. S. m. și
f. Persoană care suferă de artrită sau de artritism. – Din
fr. arthritique, lat. arthriticus.artritic (Dicționar de neologisme, 1986)ARTRÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de artritism. [Cf. fr.
arthritique, lat.
arthriticus].
artritic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTRÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de artritism. (< fr.
arthritique, lat.
arthriticus)
artritic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTRÍTIC, -Ă, artritici, -e, adj. Produs, cauzat de artrită. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de artrită. –
Fr. arthritique (
lat. lit. arthriticus).
artritic (Dicționaru limbii românești, 1939)*artrític, -ă adj. (vgr.
arthritikós).
Med. Relativ la articulațiunĭ. S. m. și f. Bolnav de artrită.
artritic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artrític adj. m.,
s. m.,
pl. artrítici; adj. f.,
s. f. artrítică, pl. artríticeartritic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTRÍTIC, -Ă, artritici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care este cauzat de artrită sau de artritism, care este caracteristic artritei sau artritismului.
2. S. m. și
f. Persoană care suferă de artrită sau de artritism. — Din
fr. arthritique, lat. arthriticus.