artrită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTRÍTĂ, artrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea articulațiilor în urma unei infecții microbiene. – Din
fr. arthrite, lat. arthritis.artrită (Dicționar de neologisme, 1986)ARTRÍTĂ s.f. Inflamație a unei articulații. [< fr.
arthrite, cf. lat., gr.
arthritis].
artrită (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTRÍTĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile inflamatorii acute sau cronice ale articulațiilor. (< fr.
arthrite, lat., gr.
arthritis)
artrită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTRÍTĂ, artrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea articulațiilor. –
Fr. arthrite (
lat. lit. arthritis, -itis).
artrită (Dicționaru limbii românești, 1939)*artrítă f., pl.
e (vgr.
arthrítis, d.
arthron, articul).
Med. Inflamațiune a uneĭ articulațiunĭ. V.
gută.artrită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artrítă (boală a articulațiilor)
s. f.,
g.-d. art. artrítei; pl. artríteartrită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)artrită f.
Med. inflamarea articulațiunilor.
artrită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTRÍTĂ, artrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea articulațiilor în urma unei infecții microbiene sau a dereglării metabolismului. — Din
fr. arthrite, lat. arthritis.