artos - explicat in DEX

artos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială dusă la biserică în ajunul sărbătorilor religioase sau al altor evenimente, pentru a fi binecuvântată de preot, și care servește la împărtășanie. – Din ngr. ártos.

artos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ártos (-suri), s. n. – Pîine sfințită care servește la împărtășanie. Ngr. ἄρτος.

artos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială adusă la biserică, în ajunul sărbătorilor religioase, pentru a fi binecuvântată. – Ngr. artos.

artos (Dicționaru limbii românești, 1939)
ártos n., pl. e (ngr. și vgr. ártos). Pîne [!] binecuvîntată cu care se împărtășește, litie, prescură.

artos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ártos s. n., pl. ártose

artos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
artos n. pâine binecuvântată cu care se împărtășește. [Gr. mod.].

artos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială dusă la biserică în ajunul sărbătorilor religioase sau al altor evenimente, pentru a fi binecuvântată de preot, și care servește la împărtășanie. — Din ngr. ártos.