artizanat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTIZANÁT, artizanate, s. n. Meșteșug practicat cu artă. ◊
Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meșteșugari. ♦ Local, magazin în care se vând produse de artizanat. – Din
fr. artisanat.artizanat (Dicționar de neologisme, 1986)ARTIZANÁT s.n. 1. Breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; (
p. ext.) totalitatea meseriașilor.
2. Arta meșteșugarului. ♦ Ansamblu de activități și meșteșuguri prin care se făuresc obiecte de uz casnic-gospodăresc. [< fr.
artisanat].
artizanat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTIZANÁT s. n. 1. breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor. 2. arta meșteșugarilor. ◊ unitate comercială cu obiecte artizanale. (< fr.
artisanat)
artizanat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTIZANÁT, artizanate, s. n. (Franțuzism) Breaslă;
p. ext. totalitatea artizanilor. –
Fr. artisanat.artizanat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artizanát s. n.,
pl. artizanáteartizanat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTIZANÁT, artizanate, s. n. Meșteșug practicat cu artă. ◊
Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meșteșugari. ♦ Local, magazin în care se vând produse de artizanat. — Din
fr. artisanat.