artizan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTIZÁN, artizani, s. m. Persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar care lucrează cu artă. – Din
fr. artisan.artizan (Dicționar de neologisme, 1986)ARTIZÁN s.m. Meșteșugar, meseriaș (mai ales din evul mediu). ♦ Meșteșugar care lucrează obiecte de mică serie. [< fr.
artisan, cf. it.
artigiano].
artizan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTIZÁN s. m. 1. meșteșugar, meseriaș (din evul mediu). 2. creator de artă în stil popular. 3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva. (< fr.
artisan)
artizan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTIZÁN, artizani, s. m. (Franțuzism) Meșteșugar, meseriaș. –
Fr. artisan.artizan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artizán s. m.,
pl. artizániartizan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTIZÁN, artizani, s. m. Persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar care lucrează cu artă. — Din
fr. artisan.