artefact (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTEFÁCT s. n. (
Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). – Din
fr. artefact.artefact (Dicționar de neologisme, 1986)ARTEFÁCT s.n.
1. Imagine falsă apărută în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
2. (
Cib.) Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. [< fr.
artéfact].
artefact (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTEFÁCT s. n. 1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări. 2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. (< fr.
artefact)
artefact (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!artefáct s. n.,
pl. artefácteartefact (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTEFÁCT, artefacte, s. n. 1. (
Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului).
2. Produs artificial sau accidental întâlnit în observarea și experimentarea unui fenomen natural. — Din
fr. artefact.