arsenic - explicat in DEX

arsenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

arsenic (Dicționar de neologisme, 1986)
ARSÉNIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum].

arsenic (Dicționar de neologisme, 1986)
ARSÉNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique].

arsenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARSÉNIC¹ s. n. anhidridă arsenioasă; arsen (2). (< fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)

arsenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARSÉNIC² adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique)

arsenic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARSÉNIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).

arsenic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arsénic n. (vgr. arsenikón, masculin, d. ársen, viguros). Chim. Metaloid tri- și pentavalent de doŭă felurĭ: cristalizat și amorf. Cel cristalizat e cenușiŭ, metalic, cu densitatea de 5,7 și sfărămicĭos. Se volatilizează fără să se topească la 450°. Supt maĭ multe atmosfere se topește. Cel amorf e negru și are o densitate de 4,71. Arde cu o flacără verde palidă și miroase a usturoĭ. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin [!] oxidare devine veninos și se uzitează la facerea hîrtiiĭ de ucis muștele. Compușiĭ luĭ sînt veninoșĭ. V. șoricĭoaĭcă.

arsenic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arsénic, -ă adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios maĭ oxigenat (AsO₃).

arsenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!arsénic¹ adj. m., pl. arsénici

arsenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arsénic² s. n.