aromatic - explicat in DEX

aromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

aromatic (Dicționar de neologisme, 1986)
AROMÁTIC, -Ă adj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].

aromatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

aromatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).

aromatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.

aromatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aromátic adj. m., pl. aromátici; f. aromátică, pl. aromátice

aromatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aromatic a. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică.

aromatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5—6 atomi cu o structură specifică. — Din fr. aromatique, lat. aromaticus.