aromân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește
dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
2. Adj. Care aparține aromânilor(
1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat,
f.) Idiomul aromânilor. [
Var.:
armấn, -ă, s. m. și
f.,
adj.] – Din
armân (moștenit din
lat. romanus), modificat după
român.aromân (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia).
2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat,
f.) Dialectul aromân. [
Var.:
armấn, -ă, s. m. și
f.,
adj.] – Din
armân (<lat.
romanus).
aromân (Dicționaru limbii românești, 1939)aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din
Armân și
Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem
Rumerĭ, nicĭ Francejilor
Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice
Aromân îld.
Român Macedonean saŭ
Macedoromân.aromân (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aromấn adj. m.,
s. m.,
pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấnearomân (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).
2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat,
f.) Idiomul aromânilor [Var.:
armấn, -ă, s. m. și
f.,
adj.] — Din
armân (moștenit
din lat. romanus), modificat după
român.