armășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMĂȘÍE s. f. Funcția de armaș. ♦ Instituție în fruntea căreia se afla armașul. –
Armaș +
suf. -ie.armășie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMĂȘÍE s. f. (
Înv.) Funcția de vel-armaș. ♦ Instituție în fruntea căreia se afla vel-armașul. – Din
armaș +
suf. -ie.armășie (Dicționaru limbii românești, 1939)armășíe (d.
armaș).
Vechĭ. Calitatea de armaș.
Fig. Asuprire, chinuire.
armășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armășíe s. f.,
art. armășía, g.-d. armășíi, art. armășíeiarmășie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)armășie f.
1. odinioară, funcțiunea Armașului:
buzduganul armășiei de argint și poleit NEGR.;
2. azi, numele unei varietăți a jocului în arșici (v.
armaș).
armășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMĂȘÍE s. f. Funcția de armaș. ♦ Instituție în fruntea căreia se afla armașul. —
Armaș +
suf. -ie.