armean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba armeană. – Din
sl. armĕninŭ.armean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)armeán (arméni), s. m. – Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus. –
Var. arman. Ngr. ἀρμένιος (probabil cu diftongare analogică, așa ca în toate numele etnice,
cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibilă
der. directă din
sl. armĕninŭ, pe care o propune DAR. –
Der. arm(e)ancă, s. f.;
armenesc, adj.;
armenește, adv.;
armenime, s. f. (totalitatea armenilor).
armean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba armeană.
2. S. m. Bărbat care face parte din populația de bază a Armeniei. – Slav (
v. sl. armĕninŭ).
armean (Dicționaru limbii românești, 1939)armeán, -eáncă s., pl.
enĭ, ence. Locuitor din Armenia saŭ originar de acolo. – Ca adj. e fals. În nord
Arman, Armancă, pl. tot
enĭ, ence.armean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armeán adj. m.,
s. m.,
pl. arméni; adj. f. armeánă, pl. arménearmean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)armean n. V.
arman.armean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. (La
pl.) Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la
sg.) persoană aparținând acestei populații. ♦ Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Armeniei sau armenilor (1), privitor la Armenia ori la armeni; armenesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba armeană. — Din
sl. armĕninŭ.