armătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană.
2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric.
4. (
Biol.; în sintagma)
Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din
fr. armature, lat. armatura (după
armă).