armator - explicat in DEX

armator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. – Din fr. armateur, it. armatore.

armator (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMATÓR s.m. 1. Persoană care armează o navă pe cheltuiala sa ; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. [Cf. fr. armateur, it. armatore].

armator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMATÓR s. m. 1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. (< fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

armator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă; proprietar al unei nave. – Fr. armateur (it. armatore).

armator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*armatór m. (it. armatóre, fr. armateur). Odinioară, cel ce echipa o corabie p. a face piraterie saŭ și negustorie. Azĭ, exportator, maĭ des de grîne.

armator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armatór s. m., pl. armatóri

armator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
armator m. cel ce înarmează sau echipează o corabie pe cheltueala sa.

armator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMATÓR, armatori, s. m. 1. Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. 2. Muncitor specializat în montarea construcțiilor de susținere a galeriilor de mină. — Din fr. armateur, it. armatore.