armat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice.
Insurecție armată. ◊
Forță (sau
putere) armată = armată.
2. Prevăzut cu o armătură.
Beton armat. –
V. arma.armat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMÁT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ĕ = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr.
armé)
armat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice.
Insurecție armată. ◊
Forță (sau
putere)
armată = armată.
2. Prevăzut cu armătură.
Beton armat. –
V. arma.armat (Dicționaru limbii românești, 1939)armát, -ă adj. (lat.
armatus). Cu arme:
om armat. (După fr.
armé). Învălit [!] cu o placă metalică la un condensator electric.
armat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)armat a. înarmat:
și cu brațul său armat pasul soartei l´ai schimbat AL.
armat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat.
2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice.
Insurecție armată. ◊ Forță (sau
putere)
armată = armată (1).
3. Prevăzut cu o armătură.
Beton armat. — V.
arma.