arman - explicat in DEX

arman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie¹ (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.

arman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
armán (armáne), s. n. – 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armănit, s. n. (treierat).

arman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ARMÁN (‹ tc.) s. n. 1. Arie¹ (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.

arman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman.

arman (Dicționaru limbii românești, 1939)
armán n., pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. Îngrăditură. Arie. Cerc tras de copiĭ cu o vărguță pe pămînt saŭ cu cretă orĭ cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arșice, penițe, nasturĭ, petricele orĭ bile. V. madă.

arman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armán s. n., pl. armáne

arman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arman n. 1. arie de treerat (se aude la Constanța); 2. (și armean) o varietate a jocului în arșici (numit astfel după suprafața circulară în care se joacă); 3. fig. rotocol produs de o picătură de apă: fiecare strop de apă... face câte un armean împrejurul lui ISP. [Turc. HARMAN].

arman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie¹ (1). 2. Conac în care locuia administra­torul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. — Din tc. harman.