armament - explicat in DEX

armament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.

armament (Dicționar de neologisme, 1986)
ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].

armament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)

armament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).

armament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.

armament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
armamént s. n., pl. armaménte

armament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
armament n. 1. înarmare; 2. preparative de răsboiu; 3. echiparea unui vas.

armament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. — Din fr. armement, lat. armamentum.