armăsăruș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARMĂSĂRÚȘ,armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Armăsar + suf. -uș.
armăsăruș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARMĂSĂRÚȘ,armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Din armăsar + suf. -uș.
armăsăruș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) armăsărúș s. m., pl. armăsărúși
armăsăruș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARMĂSĂRÚȘ,armăsăruși, s. m. Armăsăraș. — Armăsar + suf. -uș.