armășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. –
Armaș +
suf. -el.armășel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (
Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din
armaș +
suf. -el.armășel (Dicționaru limbii românești, 1939)armășél m., pl.
eĭ. Vechĭ. Ofițer orĭ soldat comandat de marele armaș. V.
daraban, mumbașir, silictar.armășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armășél s. m.,
pl. armășéi, art. armășéiiarmășel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. —
Armaș +
suf. -el.