arm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARM, armuri, s. n. (
Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. –
Lat. armus.arm (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arm (ármuri), s. n. –
1. (
Olt.) Coapsă. –
2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă și gambă. –
Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR);
cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsă” nu apare în dicționare,
cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică
var. armur printr-un
dim. *
armulus; este mai probabil un
sing. regresiv, de la
pl. armuri (Byck-Graur 28).
Der. armurar (
var. armurare, armurăriță,),
s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR îl explică printr-un
lat. [
tumor] *
armoralis. Din
rom. a trecut în
mag. armurár (Edelspacher 8).
arm (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARM, ármuri, s. n. (
Reg.) Partea piciorului de dinapoi al unui animal, între genunchi și șold; (la om) coapsă, șold. –
Lat. armus.arm (Dicționaru limbii românești, 1939)arm n., pl.
urĭ (lat.
armus, pl. m.
armĭ și n.
ármora, umăr musculos).
Vechĭ. Rar azĭ. Șold, coapsă, maĭ ales partea de la șold la genuchĭ [!] la om orĭ la animale. – Și
ármure, m. ca
buture. V.
but 1.arm (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)arm, -uri, (armur, armor), s.n. – (anat.) Coapsă (la animale); parte a piciorului de dinapoi cuprinsă între cupră și gambă (ALR 1969: 133). „Armura ptíciorului de dínapoi” (Papahagi 1925). – Lat. armur.
arm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arm (
reg.)
s. n.,
pl. ármuriarm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arm n.
1. încheietura brațului și a umărului;
2. coapsă, șold (mai ales de bou, de cal). [Lat. ARMUS].
arm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARM, armuri, s. n. (
Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. —
Lat. armus.