ariniște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [
Acc. și
aríniște. –
Var.:
aníniște s. f.] –
Arin +
suf. -iște.ariniște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÍNIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini. [
Acc. și
ariníște. –
Var.:
aníniște s. f.] – Din
arin +
suf. -iște.ariniște (Dicționaru limbii românești, 1939)aríniște f. V.
aniniște.ariniște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ariníște s. f.,
g.-d. art. ariníștii; pl. ariníștiariniște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ariniște f. loc de arini:
sara vine din ariniști, cu miroase o îmbată EM.
ariniște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [
Acc. și:
aríniște. — Var.:
aníniște s. f.] —
Arin +
suf. -iște.