ariniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [
Var.:
aniníș s. n.] –
Arin +
suf. -iș.ariniș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ARINIȘ, com. în
jud. Maramureș, pe rîul Sălaj; 1.166
loc. (1991).
ariniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARINÍȘ1, arinișuri, s. n. (
Reg.) Ariniște. [
Var.:
aniníș s. n.] – Din
arin +
suf. -iș.ariniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (
Înv. și
reg.) Deșert, pustiu. – Din
arină1 +
suf. -iș.ariniș (Dicționaru limbii românești, 1939)ariníș n. V.
aniniș.ariniș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ariníș, -uri, s.n. –
1. Teren nisipos. Deșert.
2. Pădurice de arini; ariniște. Termen atestat doar în toponime: Valea Arinișului, în Văleni.
3. Ariniș, localitate în Țara Codrului. – Din arin + -iș (DER).
ariniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ariníș s. n.,
pl. ariníșuriariniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ariniș n. nisipiș, deșert:
în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr.
arină, nisip = lat. ARENA].
ariniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [
Var.:
aniníș s. n.] —
Arin +
suf. -iș.