ariniș - explicat in DEX

ariniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ariniș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ARINIȘ, com. în jud. Maramureș, pe rîul Sălaj; 1.166 loc. (1991).

ariniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARINÍȘ¹, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.

ariniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARINÍȘ², arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină¹ + suf. -iș.

ariniș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ariníș n. V. aniniș.

ariniș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ariníș, -uri, s.n. – 1. Teren nisipos. Deșert. 2. Pădurice de arini; ariniște. Termen atestat doar în toponime: Valea Arinișului, în Văleni. 3. Ariniș, localitate în Țara Codrului. – Din arin + -iș (DER).

ariniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ariniș n. nisipiș, deșert: în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr. arină, nisip = lat. ARENA].

ariniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] — Arin + suf. -iș.