arietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie
3 scurtă (și ușor de executat). [
Pr.:
-ri-e-] – Din
it. arietta, fr. ariette.arietă (Dicționar de neologisme, 1986)ARIÉTĂ s.f. Arie scurtă, cântecel. [Pron.
-ri-e-. / < it.
arietta].
arietă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARIÉTĂ s. f. (muz.) arie de proporții reduse. (< it.
arietta)
arietă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie scurtă (și ușor de executat). –
It. arietta.arietă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ariétă (-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. ariétei; pl. ariétearietă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie
3 scurtă (și ușor de executat). [
Pr.:
-ri-e-] — Din
it. arietta, fr. ariette.