ariergardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [
Pr.:
-ri-er-] – Din
fr. arrière-garde.ariergardă (Dicționar de neologisme, 1986)ARIERGÁRDĂ s.f. Unitate sau parte a unei unități militare care se deplasează imediat în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. [Pron.
-ri-er-. / < fr.
arrière-garde].
ariergardă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ariergárdă (ariergắrzi), s. f. – Parte a armatei care se află în urma forțelor principale. –
Var. (
înv.,
arierguardie).
Fr. arriére-garde.ariergardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARIERGÁRDĂ s. f. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. (< fr.
arrière-garde)
ariergardă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei destinată pentru siguranța spatelui trupelor. [
Pr.:
-ri-er-] –
Fr. arrière-garde.ariergardă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ariergárdă f. (fr.
arrière-garde).
Arm. Coada armateĭ, partea care încheĭe coloana în mers.
ariergardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ariergárdă (-ri-er-) s. f.,
g.-d. art. ariergắrzii; pl. ariergắrziariergardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arier-gardă f. partea armatei care încheie marșul și numită în vechime
coada oștii.ariergardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Unitate militară care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [
Pr.:
-ri-er-] — Din
fr. arrière-garde.