ariergardă - explicat in DEX

ariergardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [Pr.: -ri-er-] – Din fr. arrière-garde.

ariergardă (Dicționar de neologisme, 1986)
ARIERGÁRDĂ s.f. Unitate sau parte a unei unități militare care se deplasează imediat în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arrière-garde].

ariergardă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ariergárdă (ariergắrzi), s. f. – Parte a armatei care se află în urma forțelor principale. – Var. (înv., arierguardie). Fr. arriére-garde.

ariergardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARIERGÁRDĂ s. f. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. (< fr. arrière-garde)

ariergardă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei destinată pentru siguranța spatelui trupelor. [Pr.: -ri-er-] – Fr. arrière-garde.

ariergardă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ariergárdă f. (fr. arrière-garde). Arm. Coada armateĭ, partea care încheĭe coloana în mers.

ariergardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ariergárdă (-ri-er-) s. f., g.-d. art. ariergắrzii; pl. ariergắrzi

ariergardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arier-gardă f. partea armatei care încheie marșul și numită în vechime coada oștii.

ariergardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Unitate militară care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [Pr.: -ri-er-] — Din fr. arrière-garde.