arierat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [
Pr.:
-ri-e-] – Din
fr. arriéré.arierat (Dicționar de neologisme, 1986)ARIERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Înapoiat mintal. [Cf. fr.
arriéré].
arierat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARIERÁT, -Ă I.
adj., s. n. f. înapoiat mintal. II. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență. (< fr.
arriéré)
arierat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj. (Franțuzism) Înapoiat mintal. [
Pr.:
-ri-e-] – După
fr. arriéré.arierat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arierát1 (înapoiat mintal)
(-ri-e-) adj. m.,
s. m.,
pl. arieráți; adj. f.,
s. f. arierátă, pl. arierátearierat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!arierát2 (datorie financiară neonorată)
(-ri-e-) s. n.,
pl. arierátearierat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIERÁT1, arierate s. n. Obligație financiară neonorată la scadență din contracte, recunoscută de regulă și de debitori. [
Pr.:
-ri-e-] — Din
fr. arriéré.arierat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARIERÁT2, -Ă, arierați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [
Pr.:
-ri-e-] — Din
fr. arriéré.