arid - explicat in DEX

arid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre soluri, teritorii etc.) Uscat²; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Din fr. aride, lat. aridus.

arid (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÍD, -Ă adj. 1. (Despre sol) Uscat; sterp, neproductiv. 2. (Fig.) Sărac în idei, în imagini; sec, insensibil. [< fr. aride, cf. lat. aridus – sec].

arid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÍD, -Ă adj. 1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv. 2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton. (< fr. aride, lat. aridus)

arid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre pământ) Uscat; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Fr. aride (lat. lit. aridus).

arid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*árid, -ă adj. (lat. áridus, uscat). Uscat, sterp: teren arid. Fig. Fără interes: subĭect arid. – Fals aríd (după fr.).

arid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aríd adj. m., pl. arízi; f. arídă, pl. aríde

arid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arid a. 1. lipsit de umezeală, steril: sol arid; 2. fig. sec, greoiu: subiect arid.

arid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre soluri, teritorii etc.) Uscat²; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. — Din fr. aride, lat. aridus.