ariceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARICEÁLĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță.
2. Boală a viței de vie, costând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. –
Arici2 +
suf. -eală.ariceală (Dicționaru limbii românești, 1939)ariceálă f., pl.
elĭ (d.
aricĭ). O boala [!] de vite (numita și
aricĭ) care atacă copitele și se prinde și de pelea [!] omuluĭ făcîndu-ĭ-o ca pelea de aricĭ. O boală de plante numită și
tăcĭune.ariceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ariceálă s. f.,
g.-d. art. aricélii; pl. aricéliariceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARICEÁLĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță.
2. Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. —
Arici2 +
suf. -eală.