arian - explicat in DEX

arian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARIÁN¹, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.

arian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARIÁN², -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor² (1), privitor la arieni². [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.

arian (Dicționar de neologisme, 1986)
ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].

arian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARIÁN¹, -Ă I. adj. referitor la arianism¹. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)

arian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARIÁN², -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului². (< fr. arien)

arian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).

arian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARIÁN¹, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.

arian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARIÁN², -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.

arian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.

arian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.