arhonte - explicat in DEX

arhonte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHÓNTE, arhonți, s. m. Titlu dat magistraților care conduceau republica ateniană antică; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.

arhonte (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon].

arhonte (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHÓNTE s. m. 1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

arhonte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis).

arhonte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhónte s. m., pl. arhónți

arhonte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhonte m. titlul celor dintâi magistrați în Atena (dela 1045—296 a. Cr.).

arhonte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În Atena antică) Titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii; persoană care avea acest titlu. — Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.