arhondăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii; arhondăreasă. –
Arhondar +
suf. -iță.arhondăriță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. (
Reg.) Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii. – Din
arhondar +
suf. -iță.arhondăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhondăríță s. f.,
g.-d. art. arhondăríței; pl. arhondăríțearhondăriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii; arhondăreasă. —
Arhondar +
suf. -iță.