arhivar - explicat in DEX

arhivar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.

arhivar (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar].

arhivar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)

arhivar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar.

arhivar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva.

arhivar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhivár s. m., pl. arhivári

arhivar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhivar m. 1. mai marele peste o arhivă; 2. funcționar însărcinat cu păstrarea vechilor documente.

arhivar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau docu­mentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. — Arhivă + suf. -ar.